Arhive pe categorii: Cristale

Marmura

Imagine
Marmura

„Întotdeauna ţinteşte către o armonie completă a gândului, cuvântului şi faptei. Întotdeauna ţinteşte către purificarea gândurilor şi totul va fi bine.” Mahatma Gandhi

Numele său provine din greaca veche şi înseamnă „a străluci” („μαρμαίρειν”). Se spune că oferă claritate şi o stare de pace profundă. Că ne ajută să ne ţinem gândurile în frâu şi să fim mai atenţi la noi.  Ne poate fi de folos în amintirea viselor şi înţelegerea semnificaţiilor. Unii spun că prin intermediul său putem să ne dezvoltăm abilităţile psihice. Rămâne ca fiecare să verifice efectele sale, atunci când (şi dacă) este pregătit.

Siguranţă, stabilitate şi calm – acestea sunt cuvintele pe care eu le asociez Marmurei albe. Şi cred că atunci când mintea şi sufletul respiră în acelaşi ritm suntem mai aproape de lumile superioare şi ne simţim inspiraţi în toate acţiunile noastre.

CaCO3 este o rocă metamorfică, compusă în mare parte din calcit, obţinută prin transformarea calcarului. Poate nu v-aţi gândit să purtaţi Marmură, dar este o alegere bună pentru eliminarea negativităţii, a obiceiurilor nesănătoase, a gândurilor nocive. Albul imaculat este un semn clar al proprietăţilor de purificare. Pe măsură ce curăţăm terenul inimii putem planta seminţe ale iubirii. Pentru că ajută la calmarea minţii, Marmura e perfectă în procesul de vizualizare şi ne învaţă să materializăm frumosul din noi. Ne face deschişi, înţelegători şi ne simţim bine cu noi aşa cum suntem.

Aduce armonie interioară care se reflectă apoi imediat în planul fizic. Lucrurile încep să se lege, vedem lucrurile în context mai larg, ne privim viaţa cu mai multă detaşare şi înţelepciune. Va părea că nimic nu ne lipseşte, că totul e perfect şi că fericirea nu va mai locui niciodată în altă parte decât în sufletul nostru. De noi depinde să facem ca această stare să fie permanentă. Când simţi fericirea adevărată îţi pare rău că până atunci te-ai hrănit numai din energia efemeră a dorinţelor mărunte.


Sodalitul

Standard
Sodalitul

Un vechi proverb ne aminteşte că drumul cel mai scurt este acela pe care îl cunoaştem cel mai bine. În mod paradoxal, spun înţelepţii, drumul cel mai lung pe care îl putem parcurge este de la minte la inimă. Sfinţii Părinţi ne sfătuiesc să coborâm ruga din cap în inimă, unind gândurile duhovniceşti cu simţirile curate ale inimii. O misiune atât de la îndemână şi totuşi atât de dificil de dus la îndeplinire.

În rezonanţă cu arhanghelul Mihail, Sodalitul poate construi o punte între ceea ce gândim şi ceea ce simţim, oferindu-ne echilibrul şi încrederea în puterea personală. Ne poate ajuta în străduinţele noastre cu noi înşine, ne dă curaj, iubire de adevăr, inteligenţa să discernem ce ne este de folos şi înţelepciunea să folosim cu măsură darurile cu care am fost înzestraţi.

De la albastru regal la culoarea lavandei, uneori cenuşiu-gălbui, roz-pal sau chiar roşu deschis, sodalitul este deseori confundat cu alte pietre. Cel mai des e luat drept lapis-lazuli, deşi îi lipsesc micile inserţii de pirită şi are în structura sa urme albe şi un luciu sticlos. Are însă în comun cu lapis-lazuli misiunea limpezirii gândurilor.

Structura chimică de bază, Na8Al6Si6O24Cl2, face din Sodalit un „medicament” eficient pentru cei cu mintea tulbure, nemulţumiţi de ceea ce le oferă lumea, confuzi sau care trec prea repede de la o extremă la alta.

Mercurienii Gemeni sunt, dintr-o curiozitate copilărească, mereu însetaţi de cunoaştere, dar deseori superficiali şi înclinaţi mai curând spre partea raţională a vieţii ignorând emoţiile şi descifrând sentimentele cu instrumentele gândirii. Înzestraţi cu o energie intelectuală de invidiat, îi putem numi pe Gemeni enciclopedii ambulante, maeştrii mânuitori ai cuvintelor şi manipulatorii ideali. Ei reflectă cel mai bine dualitatea fiinţei umane şi poate aceasta este şi misiunea lor – împăcarea contrariilor.

Sodalitul se poate dovedi un maestru chiar şi pentru atotcunoscătorii Gemeni. Pentru că este piatra căutătorilor spirituali, a celor care acceptă să îşi testeze şi rişte condiţionările lăuntrice, preconcepţiile, tiparele, speculaţiile şi limitele raţionale pentru a afla adevărul despre propria fiinţă.

Numele pietrei provine probabil din combinaţia „sodium” (sodiu) şi „lithos” (piatră). Există dovezi potrivit cărora sodalitul ar fi fost descoperit în Groenlanda, în jurul anului 1806, dar abia în 1891, când au fost găsite mari depozite în Canada, a început să fie folosit ca piatră decorativă. Cel mai cunoscut sodalit, cel albastru, se spune că aduce pacea interioară celor care o caută, inspiraţie artiştilor care s-au rătăcit de muza lor, putere fizică sportivilor, calm mânioşilor, darul elocinţei şi încredere timizilor, idei bune negociatorilor şi revelaţia adevărului judecătorilor. Pentru fiecare, sodalitul are câte un dar de împărtăşit. Pentru noi toţi, sodalitul este înzestrat cu puterea de a purifica şi îndepărta vibraţiile negative.

Sodalitul albastru este asociat cu gâtul, cu tiroida şi laringele; fiind vorba de chakra gâtului, piatra ne ajută să comunicăm mai bine, să spunem ce trebuie, când trebuie şi să avem curajul să ne exprimăm gândurile şi sentimentele. Pe de altă parte, sodalitul stimulează glanda pineală şi deschide al treilea ochi.

Printre talentele medicale ale sodalitului se numără – îmbunătăţirea vederii, reglarea metabolismului, tratarea inflamaţiilor, rinitelor, insomniilor, atacurilor de panică; la un alt nivel, aduce detaşarea de lumesc, claritatea mentală, concentrarea, eliminarea fricilor, concentrarea.

Este uimitor faptul că nu creşte doar capacităţile intelectuale, ci şi abilităţile intuitive. Iar mesajul său subtil este acela că inima şi mintea trebuie aduse în consonanţă. Sodalitul accelerează procesul de înţelegere a felului în care ne trăim viaţa, ne ajută să ne dezvoltăm creativitatea, să avem curajul să ne urmăm idealurile şi să căutăm în toate adevărul. Daruri despre care n-am ştiut vreodată că există ni se vor arăta, vom deveni mai toleranţi, ne vom vindeca de răni sufleteşti ascunse, ne vom apăra convingerile şi vom găsi oamenii şi relaţiile potrivite, vom scăpa de vechi condiţionări, de frici, nelinişti, confuzie şi vinovăţie. Nu ne vom pierde minţile şi nu vom fi sclavii emoţiilor. Vom trăi o bucurie permanentă – aceea a aprecierii sinelui, iubirii aproapelui şi a comuniunii cu Dumnezeu. Învăţăm, cu sodalitul, să acceptăm realitatea, pe cei din jur şi pe noi înşine fără să judecăm. Ecuaţia este simplă, misterul rezolvat: paza minţii aduce negreşit bucuria inimii.

Piatra Lunii

Standard
Piatra Lunii

Se spune că această piatră îşi pierde strălucirea dacă persoana care o poartă trăieşte în ură şi nefericire. Este un cristal care s-ar fi format dintr-o rază a lunii şi care a devenit, prin legătura cu luna-mamă, un talisman pentru vise frumoase. Cu toţii am avea nevoie şi de un barometru pentru a ne indica nivelul de nefericire, dar şi de un sfetnic bun pe timp de noapte. Piatra Lunii poate fi de ajutor în multe privinţe, măcar pentru cei care se pot autosugestiona.

Dintr-o legendă aflăm că un bărbat care îi dăruieşte iubitei sale un colier din Piatra Lunii, atunci când este lună plină, va face ca dragostea lor să se păstreze pentru totdeauna. Magicienii din antichitate obişnuiau să folosească piatra pentru ghicirea viitorului, piatră care îşi sporea puterile în faza de lună plină. Romanii credeau că piatra a fost creată din razele lunii, grecii o venerau şi ei fiind convinşi că era o reprezentare pământeană a zeităţilor lor lunare, indienii o consideră o piatra sacră a viselor. În Orientul Mijlociu este folosită ca amuletă pentru fertilitate. Unii spun chiar că piatra s-ar fi format din razele lunii şi că în interiorul său vieţuieşte un spirit bun.

Piatra lunii este o varietate de feldspat ortoclaz opalescent (cenuşiu, albăstrui, gri, alb, crem, roz) cu aspect lăptos, sidefat. Deseori confundată cu opalul sau cu opalitul, Piatra Lunii este un cristal delicat şi trebuie tratat cu grijă, ferit de schimbări bruşte de temperatură, de lumina prea puternică a soarelui.

Piatra se află într-o legătură profundă cu Luna, fiind un bun ghid în lumea emoţiilor. Ne îndeamnă la toleranţa şi în acelaşi timp ne face să ne simţim iubiţi şi protejaţi. Îi înţelegem mai bine pe ceilalţi pentru că ne vedem în ei. Ne vom simţi cumva îmblânziţi de energia acestei pietre, îngăduitori cu noi şi cu cei din jur. Ne va da curaj şi siguranţă, grijile vor fi îndepărtate, emoţiile negative dispersate.

Ne poate ajuta să ne înţelegem mai bine emoţiile, să ne cunoaştem mai bine si să ne iubim aşa cum suntem. Pentru că este o piatră a emoţiilor, Piatra Lunii poate lucra eficient în zona stomacului, eliberând orice blocaje aflate la acest nivel. Poate fi de asemenea considerată drept un echilibrator hormonal. Un instrument pentru ponderarea emoţiilor duse la extrem.

Temperaţi şi încurajaţi, vom găsi că ne este mult mai uşor să ne vindecăm singuri sub toate aspectele, simţindu-ne transformaţi profund, întineriţi şi mai puternici. Este o piatră cu acţiune de tip receptiv, cu o vibraţie feminină, blândă şi reconfortantă. Este recomandată celor care nu reuşesc să îşi găsească echilibrul într-o relaţie, care tânjesc după armonie şi care au dificultăţi în exprimarea emoţiilor. Pe lângă faptul că aduce somn odihnitor, este cunoscută ca o piatră a fertilităţii, a iubirii şi a protecţiei (pentru călători, mai ales pentru cei aflaţi pe ape, pentru agricultori, înotători, pentru femei) Este un cristal ce amplifică percepţiile subtile, poate oferi darul clarviziunii, puterea de a cunoaşte şi înţelege trăirile altora prin intuiţie.

Atât de mult conectată la energiile lunare, piatra se dovedeşte a fi şi mai eficientă dacă ţinem cont de ritmurile astrului. Pe lună plină poate favoriza accesul la subconştient, descifrarea viselor, telepatia, clarviziunea. Pe plan fizic poate ajuta la asimilarea substanţelor nutritive, când luna este în creştere şi la eliminarea toxinelor când este în descreştere. Persoanele prea sensibile ar trebui să evite să poarte Piatra Lunii, mai ales atunci când luna e plină. Nu toate pietrele se potrivesc tuturor persoanelor; chiar dacă ne încântă nu înseamnă că trebuie să le folosim neapărat ca amulete.

 Cei care au încercat piatra spun că poate calma emoţiile; este ideală pentru femeile prea agresive şi bărbaţii care nu îşi înţeleg partenerele. Poate fi utilă cuplurilor care îşi doresc copii. Dragostea necondiţionată, spiritul matern, solidaritatea şi grija pentru familie vibrează în acord cu Piatra Lunii.

Piatra Lunii poate ajuta la dizolvarea blocajelor emoţionale, la înţelegerea problemelor legate de trecut, familie şi casă, la purificarea sufletească şi învăţarea iertării. Misteriosul cristal poate revela secrete, alunga vălurile de ignoranţă şi nepăsare, de-a lungul unei frumoase călătorii interioare. E ca şi cum am intra în propria noastră casă şi am privi fiecare obiect şi colţişor ca pentru prima oară, din cu totul alte perspective, având alte sentimente şi gânduri. Ne reflectăm în cristal aşa cum suntem de fapt şi nu ne mai este teamă să ne privim. Cuvântul-cheie pentru acest cristal este „armonizare”.

Angelice

Standard
Angelice

Aceste făpturi care locuiesc paradisul ceresc au fost create fără de păcat şi vieţuiesc întru slava lui Dumnezeu. Sunt numiţi mesageri, trimişi sau ambasadori ai Domnului. În tratatul despre ierarhiile cereşti, Sfântul Dionisie Areopagitul pomenea de un sistem de organizare dublu triadic: Tronurile, Heruvimii şi Serafimii, Stăpâniile, Domniile şi Puterile, Începătoriile, Arhanghelii şi Îngerii.

Menirea îngerilor, aflaţi cel mai aproape de oameni, este preamărirea lui Dumnezeu şi lucrul pentru desăvârşirea împărăţiei Lui. Îngerul păzitor, pe care îl primeşte fiecare creştin la botez, devine legătura noastră permanentă cu planul divin. Pe aceste creaturi din sfera nevăzutului, despre care se spune că nu au trup, omul nu a încetat să şi le imagineze. Când vorbim despre îngeri avem întotdeauna în minte imaginea aripilor – semn al apartenenţei lor, misiunea sfântă, uşurinţa cu care transcend planurile, nealipirea de lucrurile pământeşti.

Comunicarea cu îngerul păzitor, deşi atât de la îndemână, devine aproape imposibilă pentru cei confiscaţi de planul material. Un prim pas pe care îl putem face este dorinţa sinceră de a lua legătura cu el, apoi urmează, firesc, detaşarea de lumesc şi sentimentul de recunoştinţă pentru tot ce avem şi suntem. Răspunsul său discret nu va întârzia să apară.

Meditaţia şi lucrul cu cristalele sunt alte căi prin care putem să ne apropiem de îngerul nostru şi de alte fiinţe de lumină. Printre pietrele care facilitează accesul în lumea lor se numără Ametistul, Celestitul (Celestina), Serafinitul (Seraphinitul/Serafina), Angelitul, Prehnitul, Sodalitul, Selenitul.

Angelitul (sulfatul de calciu) este un mineral cu aspect semisticlos, albastru deschis, alb sau gri-bleu. După cum ne sugerează şi numele, Angelitul înlesneşte contactul cu fiinţele de lumină. Este menţionat în lucrările de specialitate ca un instrument util pentru călătoriile extracorporale şi comunicarea telepatică. Are o recomandare specială pentru îndeplinirea scopurilor patronate de Jupiter, dar şi de Uranus. Unele surse pun Angelitul în relaţie cu semnul Vărsătorului şi cu elementul Aer. În timp ce deblochează meridianele, calmează şi aduce o stare de pace profundă, Angelitul menţine legătura şi cu planul material. Este o piatră de echilibrare şi de vindecare. Lucrează în special pe chakra gâtului, dar are efecte benefice şi asupra vaselor sanguine, plămânilor şi oaselor. Printre darurile cu care a fost înzestrat se află combaterea fricii şi a mâniei. Ne învaţă răbdarea şi acceptarea, compasiunea şi tandreţea. Structura sa ne ajută să evităm monotonia, să ne deschidem orizonturile, să ne vedem într-o altă lumină şi să gândim pozitiv, în afara limitelor şi modelelor adesea autoimpuse. 

Serafinitul (Seraphinitul/Serafina) a primit numele înaltului ordin al îngerilor cu 6 aripi, păzitorii Raiului, apropiaţi de tronul lui Dumnezeu. Este o piatră de iluminare spirituală, cu înalte valenţe purificatoare. Poate fi uşor de recunoscut pentru că seamănă cu aripa unui înger. Cea mai cunoscută variantă este verde cu incluziuni argintii. Are o energie feminină, planeta care îi corespunde este Venus şi poate fi un talisman potrivit pentru cei născuţi sub semnul Taurului şi Săgetătorului. Permite, ca şi Angelitul, relaţionarea cu fiinţele celeste şi are un efect de curăţare la nivelul chakrei inimii. Elimină blocajele şi creşte puterea de autovindecare. Ne învaţă despre renunţarea la lucrurile care nu mai sunt utile în drumul spre evoluţie.Dezvoltă percepţia extrasenzorială şi poate stimula trezirea energiei kundalini. Se recomandă pentru activarea, echilibrarea şi întărirea tuturor chakrelor.

Celestitul (Celestina) este un sulfat de stronţiu despre care se spune că aduce darul profeţiei. Numele său vine din latină, de la „caelestis” şi legenda spune că ar fi fost creat de cântecul îngerilor din corul ceresc. Celestitul albastru pare într-adevăr rupt din cer, iar vibraţia lui este foarte înaltă. Poate ajuta la descoperirea unui ghid spiritual, la regăsirea îngerului păzitor.Echilibrează energiile masculine/feminine, curăţă aura şi chakrele. Este recomandat celor care au blocaje de comunicare sau de concentrare şi celor care şi-au pierdut capul printre nori. Piatra rezonează cu zodia Gemenilor şi este recunoscută pentru sporirea creativităţii. Este excelentă pentru deschiderea chakrelor superioare. Induce o stare de calm şi încredere, este un bun ghid în călătoriile astrale şi ajută la amintirea viselor. Scopul său: iluminarea şi restabilirea legăturii cu energia Universului.

Probabil că, la început, este mai greu să ne dăm seama dacă am descoperit metoda cea mai bună pentru a lua legătura cu îngerul, nu ştim dacă ne-a răspuns şi nu înţelegem cum să interpretăm semnele pe care le primim. Un lucru e sigur: în Univers nicio întrebare nu rămâne fără răspuns, nicio rugăciune fără ajutor.

Sardonixul

Standard
Sardonixul

Probabil ştiţi că o fântână nu se sapă la întâmplare. Iar de găsit apă sub pământ cu ajutorul unei simple nuieluşe de alun nu e o sarcină la îndemâna oricui. Un fântânar iscusit nu trebuie să fie numai experimentat, să folosească instrumentele potrivite şi să fie atent la semne, ci să fie dăruit cu harul descoperii apelor subterane. Oricine îşi propune să descopere izvoare secrete, sensuri tăinuite, rosturi nerevelate şi căi nebătute are nevoie de mai mult decât de o ramură de alun şi de o intuiţie vie. Sardonixul este piatra celor puternici care caută cu zel sensul existenţei lor pământene, care vor să-şi cunoască şi înţeleagă trecutul şi aibă acces la informaţii din viitor. Este talismanul celor care îşi iubesc destinul şi au curajul să fie fericiţi cu ceea ce sunt.

Numele Sardonixului vine probabil de la oraşul antic Sardis sau de la combinaţia de onix şi sard (un tip de carneol). Este un tip de calcedonie cu straturi albe – negre – brune – verzui – roşcate. Astrologii din antichitate credeau despre acest cristal că este un dar primit de pămînteni de pe planeta Saturn. Straturile colorate ale Sardonixului amintesc cumva de inelele saturniene. Şi dacă asociem proprietăţile pietrei cu influxurile saturniene descoperim puncte comune: autocontrolul, răbdarea, rezistenţa, disciplina, maturitatea.

Sardonixul este considerat talismanul celor născuţi în luna august şi este recomandat mai ales nativilor din zodia Fecioarei. Semn mutabil, de pământ, Fecioara este guvernată de planeta Mercur. Exigent şi critic, raţional şi lucid, corect şi modest, nativul din Fecioară este cu picioarele pe pământ, adoră să despice firul în patru, face din cal armăsar şi îi plac lucrurile bătute în cuie. Sardonixul îl poate ajuta pe mercurianul nativ din Fecioară să fie mai creativ, să fie mai puţin critic şi frustrat în sinea sa şi să aibă curaj să îşi susţină punctul de vedere. Pe de altă parte îi conferă darul de a-şi controla emoţiile, de a-şi accepta soarta şi locul într-o ierarhie, înlăturând accesele de mânie, dispreţul şi nemulţumirea faţă de toate formele de autoritate. Este un sprijin şi pentru cel care, negăsindu-şi izvorul iubirii, devine pragmatic, veşnic pus pe conflicte, lipsit de orice speranţă şi deznădăjduit.

Sardonixul, fiind o combinaţie de carneol şi onix, împrumută din proprietăţile ambelor pietre: face purtătorul mai vesel, alungă depresiile, sporeşte energia; ascute mintea, dă curaj, ajută la luarea unor decizii înţelepte, la renunţarea la vicii, anihilarea durerilor sufleteşti şi protejează de energii negative şi de situaţii conflictuale.

Anticii credeau că este o piatră de protecţie împotriva deochiului şi tuturor formelor de vrăjitorie, că întăreşte voinţa şi îmbunătăţeşte percepţia extrasenzorială. Grecii purtau Sardonix pentru că le dădea curaj şi credeau că îi fereşte de pericole. Romanii erau convinşi că piatra le garanta bunăstarea şi soldaţii romani purtau în luptă amulete din Sardonix pe care era gravat zeul războiului pentru a fi biruitori. Egiptenii îl credeau aducător de noroc şi adesea îl şlefuiau în forma unui scarabeu. În Evul Mediu, Sardonixul era folosit pentru protecţia împotriva bolilor. Unii plasau bucăţi de Sardonix în fiecare colţ al casei pentru a apăra familia de spiritele răului.

Astăzi, Sardonixul este folosit în cristaloterapie pentru întărirea sistemului imunitar, prevenirea infecţiilor respiratorii, tratarea bolilor pulmonare şi a problemelor sistemului osos. Se dovedeşte a fi util celor care studiază şi au nevoie să absoarbă informaţii, scriitorilor şi oratorilor – pe care îi face mai creativi, oamenilor apăsaţi de tristeţe, pesimiştilor, celor stresaţi şi anxioşi. Energia Sardonixului îi poate face pe toţi aceştia să capete curajul de a se confrunta cu propriile nelinişti şi nemulţumiri, de a se cunoaşte mai bine şi de a găsi soluţii rapide pentru toate problemele ivite. Sardonixul se mai numeşte “piatra curajului şi a virtuţii”, fiind considerat de multe ori mai preţios chiar decât aurul.

Nu întâmplător, piatra apare şi în Biblie, în Cartea Exodului, unde se vorbeşte despre importanţa pieptarului ce trebuia purtat de marele-preot: “Să faci apoi pieptarul judecătii, lucrat cu măiestrie; să-l faci din aceeaşi lucratura ca efodul; să-l faci de aur, de fir albastru, purpuriu şi caramiziu şi de in subtire răsucit./ Să fie în patru colţuri şi indoit; lungimea lui să fie de o palmă şi lăţimea tot de o palmă./ În el să şesi o ţesătura de pietre şi anume patru rânduri de pietre: în randul întâi: un sardonix, un topaz şi un smarald; /în al doilea rând: un rubin, un safir şi un diamant; / în al treilea rând: un opal, un agat şi un ametist;/ în al patrulea rând: un crisolit, un onix şi un jasp. Aceste pietre să fie legate în ferecatura lor de aur. / Să fie douăsprezece, după numele fiilor lui Israel, săpate ca niste peceţi, fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii.” (Exodul, 28: 15-21)

Piatra Soarelui

Standard
Piatra Soarelui

Magicienii din antichitate cunoşteau, se spune, secretul „captării” energiei Soarelui, având ştiinţa transformării luminii în bunăstare şi glorie. Ei descoperiseră piatra minune pe care o credeau parte ruptă din Soare şi o asociau cu mitica pasăre Phoenix – simbolul regenerării.

Piatra Soarelui este o varietate de feldspat plagioclaz, cu incluziuni de hematit pe un fond auriu-portocaliu. Fiind guvernat de Soare, cristalul insuflă energie şi entuziasm şi este un puternic instrument de protecţie. În relaţie cu chakrele 2 şi 3, piatra oferă forţă de manifestare, creativitate, îndrăzneală şi poftă de viaţă. Cristalele portocalii sau aurii pot fi folosite în terapie pentru creşterea capacităţii de expresie, a creativităţii, pentru descoperirea puterii personale, a revelării personalităţii şi a curajului de a acţiona. Cuvintele-cheie sunt: vitalizarea, echilibrul şi optimismul.

Piatra Soarelui se află în corespondenţă cu zodia Leului şi ne trimite, prin urmare, la calităţile acestui semn de foc: mărinimie, curaj şi nobleţe, putere personală, dorinţă de acţiune, acces la demnităţi. Pentru acei nativi Leu care nu sunt darnici şi altruişti, ci obsedaţi de putere, brutali cu semenii, prea sensibili la complimente şi însetaţi să fie în centrul atenţiei, Piatra Soarelui poate fi un mijloc de purificare şi de armonizare cu Sinele superior şi un ajutor în îndeplinirea misiunii personale.

Pentru echilibrarea energiilor, preoţii vechilor civilizaţii foloseau Piatra Soarelui şi Piatra Lunii împreună în ritualurile din timpul solstiţiilor. Piatra Lunii amplifică receptivitatea şi oferă acces la lumea emoţiilor, în timp ce Piatra Soarelui îndeamnă la manifestare şi impregnează cu energie.

În multe mitologii, mai ales în cea greacă şi cea egipteană, zeităţile solare au fost asociate cu masculinul ca principiu activ, emisiv, iar cele lunare cu femininul ca principiu pasiv, receptiv. Dintre metale, aurul corespunde divinităţilor solare, argintul celor lunare. Acţiunea aurului, la fel ca şi cea a Pietrei Soarelui, este una de dinamizare.

În Grecia antică, Piatra Soarelui îl reprezenta pe zeul Soare şi se credea că aduce abundenţă şi noroc celor care o poartă. Cum Soarele este simbolul acţiunii, al exprimării de sine, generozităţii şi dăruirii se consideră că şi piatra care îi poartă numele amplifică aceste calităţi. Astfel că piatra aduce siguranţă de sine, bună dispoziţie şi entuziasm. În plan emoţional acţionează ca un antidepresiv, alungând gândurile negative. Este utilă mai ales în perioadele de suprasolicitare fizică sau nervoasă. Alungă stresul, creşte puterea de autovindecare, reface echilibrul organismului.

În plus, se spune că face purtătorul mai atrăgător şi îi conferă o strălucire aparte. Este recomandată, pe de o parte, celor timizi, care nu au încredere în propria persoană sau care nu îşi cunosc/ folosesc calităţile. Pe de altă parte, este folositoare şi celor care sunt deja conştienţi de valoarea personală şi au acces la funcţii şi demnităţi. În primul caz, Piatra Soarelui reduce teama,dă încredere, măreşte vitalitatea, ascute intuiţia. În al doilea caz, piatra facilitează încărcarea energetică, elimină emoţiile negative, ajută purtătorul să ia deciziile cele mai bune, să fie independent şi să abordeze viaţa cu optimism. Promovează autodisciplina, credinţa şi dorinţa de a face bine. Pe lângă gândurile frumoase, aduce inspiraţie şi noroc în toate acțiunile.

Piatra Soarelui purifică toţi centrii energetici şi organismul regenerat are capacitatea de a lupta cu multă forţă împotriva bolilor. Este o piatră benefică atât pentru sistemul nervos, cât şi pentru inimă, stomac, coloana vertebrală.

La fel ca o pasăre Phoenix, individul renaşte şi prinde puteri atunci când conştientizează ce influenţă au avut asupra lui gândurile negative. Acesta este darul cel mai preţios pe care Piatra Soarelui ni-l oferă: înţelegerea funcţionării legilor Universului.

Perla

Standard
Perla

Dumnezeu ar fi creat, la început de toate, cele patru elemente. În semn de recunoștință, fiecare dintre ele, a găsit de cuviință să-i facă Domnului un dar: aerul i-a croşetat un curcubeu ca aură în jurul capului, focul a dat naştere unui meteorit pentru a-I fi mereu luminată calea, pământul a plăsmuit un rubin care să-I împodobească fruntea şi apa a creat o perlă pentru a-I consola inima.

Autoarea Joan Younger Dickinson observase în Cartea perlelor cum mărgăritarele pot fi asociate cu inima, iubirea, compasiunea și bunăvoința, cu ceva de mare preț, cum se spune în Biblie: Să nu dați câinilor lucrurile sfinte și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor(…)(Matei, 7:6). Din cele mai vechi timpuri, perlele au fost considerate obiecte de valoare, monede de schimb, simboluri ale statutului social înalt. Perlele au apărut în miturile și legendele multor culturi și li s-au atribuit puteri fantastice. Chinezii credeau că perlele sunt arme împotriva dezastrelor şi erau semn de mare putere, bogăţie şi demnitate. Egiptenii înstăriţi cereau să fie înmormântaţi cu perlele alături; grecii erau convinşi că perlele păstrau din farmecul zeiţei Afrodita; romanii îşi etalau perlele pentru a arăta lumii din ce clasă socială fac parte; musulmanii le asociau cu virginitatea, indienii cu prolificitatea, japonezii cu norocul.

Perlele naturale se nasc parcă la întâmplare: o impuritate pătrunde în interiorul unei scoici care, ca reacţie de apărare, generează sidef şi îmbracă obiectul pe care îl simte străin. În ani de zile, scoica acoperă impuritatea formând preţioasa perlă, care nu este până la urmă altceva decât carbonat de calciu.

Perla este numită şi mărgăritar sau “lacrima lui Dumnezeu”. Asocierea des întâlnită a perlelor cu lacrimile trimite cel mai posibil la faptul că scoica suferă din pricina intruziunii, încercând să facă să dispară obiectul străin. Perla simbolizează atât efortul de apărare şi transformare a unei imperfecţiuni, cât şi răbdarea şi speranţa că din acest efort se poate naşte o comoară.

Unele legende povestesc că perlele s-ar fi născut din lacrimile pline de regret ale lui Adam şi ale Evei, atunci când s-au văzut izgoniţi din Paradis. Din altele aflăm că sunt lacrimile de bucurie ale zeiţei dragostei sau că picăturile de rouă căzute din cer în ocean şi umplute de lumina lunii se tranformă în perle. Cum se spune despre citrin şi despre chihlimbar că s-ar fi născut din Soare, la fel se spune despre perlă că este lacrima Lunii. Dintr-o poveste marinărească aflăm că într-un moment anume scoicile se deschid şi ies la suprafaţa apelor pentru a lăsa luna să le lumineze perlele.

Se spune că perla ar fi mai potrivită pentru zodiile de apă decât pentru celelalte şi ar fi talismanul norocos al celor născuţi sub influenţa zodiei Rac. Racul este semn de apă, cardinal, feminin şi nocturn. Influenţaţi de astrul nopţii, nativii Rac sunt profunzi, discreţi, sensibili, imaginativi, emotivi, sentimentali, schimbători. Verbul care caracterizează zodia este a simţi şi reflectă felul în care se raportează nativii la lumea exterioară, la propriile emoţii, la familie şi la trecut. Perla îi poate ajuta pe nativii Rac să aibă mai multă încredere în propria persoană, le calmează emoţiile, aduce vise plăcute, întăreşte forţa vitală, ajută la îmbunătăţirea relaţiilor cu părinţii, mai ales cu mama şi la înţelegerea propriilor sentimente. Perla aduce puritate şi candoare, linişte şi blândeţe.

Perlele pot fi folosite pentru echilibrarea ritmurilor corpului, pentru armonizarea cu ritmurile universului. Vindecătorii romani foloseau pudră de perla în amestec cu apă distilată pentru a trata nebunia, cei chinezi erau convinşi că pudra de perlă e cea mai indicată pentru problemele digestive. Perla dizolvată în vin, credeau anticii, creşte forţa şi favorizează longevitatea. A rămas faimos pariul Cleopatrei, în urma căruia regina a decis să-i demonstreze lui Marc Antoniu că poate cheltui la un simplu banchet averea unei ţări întregi. Aşa s-a făcut că a dizolvat una din preţioasele perle pe care le purta într-un pahar cu vin, închinându-l în numele lui Marc Antoniu, care a trebuit astfel să se declare învins.

Dincolo de legende şi istorii, se spune că perla are darul purificării. Mulţi spun că perlele aduc lacrimi. Poate fi vorba de purificare prin suferinţă, de rostul păstrării sufletului neîntinat. Putem citi puritatea ca pe o cheie spre obţinerea fericirii de a-L simţi aproape pe Dumnezeu: Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! (Matei, 5:8)

Diamantul

Standard
Diamantul

I se spune Invincibilul. De-a lungul secolelor s-au creat în jurul său mituri şi legende controversate. Cu toate poveştile întunecate care ar fi putut să-i strice imaginea, nu a încetat vreodată să fascineze şi să fie râvnit. Deşi este considerat cel mai dur, misiune îi este reconcilierea. Se recomandă a fi dăruit pentru păstrarea armoniei în cuplu. Dacă ar putea să se prezinte singur, cu siguranţă şi-ar spune, fără niciun fel de rezerve, “Regele.”

Este vorba despre regele pietrelor preţioase, Diamantul, al cărui nume provine din grecescul „adamas” (de neînvins). Poate pentru că este cel mai dur mineral de pe pământ şi pentru că oferă forţă, energie şi protecţie a fost asociat cu elementul foc şi dintre zodii cu Berbecul. Nativul din Berbec se naşte decis să îşi afirme individualitatea, să fie un deschizător de drumuri, să nu îşi piardă niciodată optimismul şi energia. Berbecul este independent şi perseverent, dar încăpăţânat şi impulsiv, manifestînd o exuberanţă juvenilă. Diamantul se poate să fie un ajutor pentru acest entuziast, pentru care probabil s-a inventat expresia „a merge până în pânzele albe.” Diamantul există pentru a ne învăţa pe fiecare echilibrul, curajul, puritatea, pacea, loialitatea şi mai presus de toate pentru a ne ajuta să descoperim puterea interioară.

Diamantul este cel mai dur mineral care a fost descoperit pe pământ, deşi e uimitor faptul că, expus la o temperatură de peste 800 de grade Celsius dispare fără urmă. Ca şi grafitul, diamantul este compus din atomi de carbon. Deosebirea este că în diamant atomii sunt distribuiţi uniform şi strâns legaţi între ei.

Istoria diamantului începe undeva în jurul anului 800 î. Hr., iar primul loc în care a fost descoperit a fost India. În jurul anului 327 î.Hr., Alexandru Macedon aducea primele diamante din India în Europa.

Pliniu scria despre ele că sunt mai puternice decât otrava şi că pot vindeca nebunia. În Antichitate se credea că sunt frânturi din stelele căzătoare sau picături de rouă solidificată. Platon ajunsese să le vadă ca spirite celeste. S-a spus că săgeţile lui Cupidon ar fi din diamant, motiv pentru care nimeni nu poate rezista în faţa iubirii. Misticii iudaici foloseau diamantul ca un garant al adevărului sau ca pe un judecător imparţial. Diamantul, credeau ei, poate să îşi modifice culoarea şi să îşi piardă strălucirea atunci când se afla în prezenţa unui om vinovat.

Piatra şi-a arătat potenţialul, intuit de antici, mult mai târziu. Primul diamant faţetat a fost realizat abia în 1456. Valoarea sa a început să crească treptat şi să fie evaluat în funcţie de culoare, claritate, carate, tăietură. La început, numai capetele încoronate aveau dreptul să deţină diamante. Cel puţin aşa decretase Ludovic al IX-lea, convins fiind că diamantul nu poate fi asociat decât cu regalitatea. El a instituit regula ca toate diamantele să fie vândute regelui. Se spune că Ludovic al XI-lea interzisese purtarea diamantului de către femei, chiar şi la curtea regală.

Obiceiul de a purta inele cu diamant datează din Evul Mediu. Oamenii valorizau încă de atunci calităţile Diamantului, pe care îl asociau cu divinitatea. Prima dată când se pare că a apărut oficial într-un inel de logodnă a fost cu ocazia logodnei lui Maximilian I, arhiduce de Austria, cu Maria de Burgundia, în jurul anului 1477. Încă de atunci se spunea că dacă este purtat pe mâna stângă poate atrage norocul. Posibil ca de atunci să fi devenit dintr-o modă, o tradiţie asociată cu nunta.

În scrierile vedice, textele hinduse divin revelate, se spune că diamantul este aducător de nenorociri, pentru că acumulează de-a lungul timpului invidiile celor care îşi doresc piatra. Au circulat de altfel, multă vreme, poveşti despre “diamante blestemate” care au pricinuit tot felul de necazuri celor care le deţineau. Este cazul faimosului diamant Hope, cunoscut ca purtător de ghinion. Acest superb exemplar albastru, numit “Le bijou du Roi”, a avut o istorie zbuciumată şi un parcurs întortocheat din 1653, de când se cunosc informaţii despre comercializarea lui, până când a ajuns ca donaţie, în 1958, la Institutul Smithsonian din Washington.

În ciuda legendelor care s-au construit în jurul său, Diamantul este considerat un sprijin pentru transformările interioare şi pentru revenirea la puritatea originară. Misticii susţin că piatra atrage inspiraţia şi binecuvântarea, că echilibrează, armonizează şi dinamizează structura energetică a corpului. Numit încă din Evul Mediu „pietra della riconciliazione” (piatra înţelegerii), Diamantul a rămas un simbol al iubirii şi fidelităţii în cuplu. S-a spus chiar că elimină pe lângă neînţelegere şi gelozie şi infertilitatea. Folosit deseori în meditaţie, Diamantul sporeşte energia şi ajută individul să se regăsească şi să înţeleagă mesajele sinelui superior. În mod cert, puterile Diamantului sunt legate de sporirea puterii personale, de purificare şi iluminare.

Este interesant faptul că, spre deosebire de alte pietre, Diamantul nu se purifică şi nu are nevoie de încărcare. Acesta este un indiciu bun, ca să nu spunem un avertisment, pentru cei care s-au decis să poarte această piatră. Poate fi un ajutor de nădejde pentru cel care are nevoie să se descopere, să capete conştiinţa propriei individualităţi, să-şi redescopere inocenţa, dar şi pentru cei care fac casă bună cu vanitatea. Fie că este luat ca sprijin conştient, fie că este numai purtat pentru frumuseţe şi valoare, are puterea de a merge direct la esenţe, şlefuind cu răbdare, înlăturînd straturile inutile şi descoperind fiinţa pură, nealterată de pornirile egotice.

Obsidianul

Standard
Obsidianul

O veche legendă grecească povestește că, în zorii fiecărei zile, zeul Soare se oprește pentru câteva clipe din călătoria sa ca să asculte cântecul unei păsări cu pene de aur și ochi de cristal. Despre această creatură se spune că renaște din propria cenușă și că sângele său oferă darul nemuririi. Pasărea de foc, numită și măiastra sau pasărea fulger a rămas în mitologie ca simbol al distrugerii și creației, al regenerării și sublimării. Phoenix, emblema arhanghelului Mihail, este adesea pasărea oraculară cu care asociem zodia Scorpionului, amintind dorința nativilor de a se redescoperi, transforma permanent și purifica prin suferință. Dintre pietre, Obsidianul exprimă poate cel mai bine sondarea tenebrelor subconștientului, fiind un impuls pentru autocunoaștere și renaștere spirituală.

Obsidianul este o sticlă de natură vulcanică și se formează prin răcirea rapidă a lavei. Efectele sale subtile pot fi ghicite în felul cum arată: în culori, irizații, pete sau reflexe. Fie că e negru, albastru, acaju, curcubeu, argintiu sau auriu, Obsidianul nu este indicat decât celor puternici, care nu se tem să-și confrunte adevărata natură. Este o piatră preferată de vrăjitori, tocmai pentru capacitatea sa de a scoate la iveală cele mai ascunse colțuri ale ființei și cele mai bine păstrate secrete. Prin urmare, putem spune că Obsidianul este interzis celor care nu știu cum funcționează și ce consecințe poate avea jocul cu o astfel de piatră.

Originea pietrei ne dă indicii cu privire la talentul său de a cerceta profunzimile subconștientului. Să nu ne facem iluzii însă: cu obsidianul nu vom avea timp să ne dezmeticim. El acționează repede și în forță, stârnește, tulbură, răscolește. Din clocotire, măcinare și chin va ieși la iveală adevărul, fața nevăzută a lucrurilor, a oamenilor și mai presus de toate a propriei ființe. Obsidianul ne face să ne desprindem de mundan, orientându-ne spre suflet. Chiar dacă ne va tulbura, îndurera, provoca mânia, frustrarea, angoasele, disprețul, obsesiile reprimate, ne va da capacitatea să ne vedem în lumina reală și vom avea la îndemână și mijloacele prin care să putem corecta ce vine în contradicție cu sinele pur.

Obsidianul transmite vibrația pământului, dar și a focului, călind spiritul și vindecând trupul. Unii astrologi cred că Obsidianul este în relație cu energiile planetei Pluton. De unde provine probabil și legătura cu semnul zodiacal al Scorpionului. Profunzi și misterioși, nativii au trăiri intense, mistuitoare, dar greu de detectat, având în vedere că sunt destul de rezervați. Extremiști, impulsivi, posesivi, adesea cruzi, egoiști și răzbunători, sunt intuitivi, perseverenți și curajoși. Au darul să se vindece repede în urma unor suferințe profunde, devin mai puternici atunci când se presupune că ar fi vulnerabili, știu de minune cum să iasă din situații limită și să-i mobilizeze pe cei din jur. De aceea, Scorpionii probabil că nu se vor teme deloc de Obisidian, ci dimpotrivă, îl vor considera un mare aliat. Nu degeaba se spune că piatra trezește în fiecare spiritul luptătorului.

Folosit pentru divinație, meditație și trezirea kundalini, Obsidianul ne ajută să refacem traseul spre vieţile anterioare. Disipează tensiunile și ne face să înțelegem scopul durerii, vindecând sufletul în profunzime.

Dintre toate tipurile de Obsidian, cel negru ajută la ancorare, la creșterea stăpânirii de sine și la confruntarea cu adevăratul eu. Cel albastru este indicat pentru eliberarea blocajelor în comunicare, fiind un impuls pentru călătoriile astrale. Obsidianul verde se dovedește a fi un întăritor pentru inimă și un sprijin în acordarea minții cu trupul și spiritul. În plus, ajută la înlăturarea dependențelor de tot felul. Pentru eliminarea blocajelor energetice și revitalizare este recomandat obsidianul acaju.

Obsidianul-curcubeu absoarbe durerea și alungă stresul. Este talismanul ideal al celor care rămân ancorați în trecut, păstrează urme de frustrare sau de teamă și nu reușesc să ierte și să uite. Se spune că atrage iubirea și ne împacă în același timp cu noi înșine. Varietatea argintie de Obsidian poate fi folosită cu succes în meditație și înzestrează ființa cu răbdare și optimism. Obsidianul Fulg de nea ne face să simțim ce trebuie schimbat pentru a progresa, ne păstrează mintea limpede, ne arată oamenii din jur așa cum sunt cu adevărat. Obsidianul Lacrimă de apaș este considerat o piatră a consolării.

Se spune despre Obsidian că poate atenua toate durerile, fie ele trupești sau sufletești, că poate reduce tensiunea și accelera vindecarea rănilor. Ceea ce poate face Obsidianul pentru noi toți, dincolo de protecție și vindecare, este să ne arate blocajele, să ne oglindească sufletul și să ne facă să ne întrebăm dacă nu cumva în noi e nevoie să stârnim acea revoluție pe care de multe ori suntem tentați s-o facem în afara noastră, cu cei din jur.

Turmalina pepene

Standard
Turmalina pepene

Cinci oameni au revoluţionat lumea: Moise, de la care ne-a rămas ideea că Totul este legea, Iisus – că Totul este credinţa, Marx – Totul este stomacul, Freud – Totul este sexul, iar Einstein, spre încântarea noastră, că Totul este relativ! Aceasta este poate doar glumă care circulă nestingherită pe Internet, dar pe undeva şi o sămânţă de adevăr. Expertă pe terenul diplomaţiei, Turmalina pepene pare indicată să ne predea tocmai lecţia relativităţii.

Pe unii i-ar putea interesa că Turmalina este un borosilicat bazic de calciu, sodiu, magneziu, aluminiu. Iar structura fioroasă (deşi în variantă simplificată) ar putea să-i descurajeze pe cei care vor să-i descopere valenţele mistice: (Na,Ca)(Mg,Li,Al,Fe2+)3Al6(BO3)3Si6O18(OH)4.

În categoria Turmalinei intră un întreg grup de minerale, disponibile în zeci de nuanţe. Indigolitul, rubelitul,verdelitul, turmalina de Paraiba, dravitul, turmalina Schorl, acroitul, elbaitul și turmalina pepene fac parte din aceeaşi mare familie. Nu s-a stabilit cu precizie de unde provine numele “turmalină”: din limba sinhaleză, de la “turamali”, însemnând “culori amestecate” sau din “toramalle” – “ce aparţine pământului” sau “care atrage cenuşa”. Dintr-o legendă aflăm că Turmalina a ajuns să aibă atâtea culori pentru că, pe drumul din spaţiu spre Pământ, ar fi călătorit de-a lungul curcubeului.

Dintre toate Turmalinele, cea căreia i se spune “pepene” (este o combinaţie de roz şi verde) ne trimite cu gândul la yin şi yang, la armonizarea energiilor masculine cu cele feminine şi prin urmare la faimosul cuplu Venus – Marte, guvernatorii tradiţionali ai zodiilor Taur şi Scorpion. Turmalina pepene ne ajută să fim obiectivi, să privim situaţiile tensionate cu umor, să vedem lucrurile în ansamblul lor şi ne conferă detaşarea celui care înţelege că totul este în permanentă schimbare. Turmalina amplifică simţul umorului, ne pune faţă în faţă cu tot felul de surprize. Neaşteptatul, răsturnările de situaţie, relativitatea, jocurile între aparenţe şi esenţe, infuziile de bucurie ce risipesc aspectele tensionate sunt domeniul de activitate al Turmalinei.

Turmalina pepene tămăduieşte centrul afectiv, atrage iubirea şi armonizează: verdele tratează corpul fizic, rozul – corpul spiritual; împreună verdele şi rozul echilibrează emisferele cerebrale, calmează emoţiile excesive, vitalizează. Este indicată celor care au tendinţa să se izoleze faţă de un mediu considerat agresiv, celor care şi-au pierdut încrederea în propriile capacităţi, celor dependenţi şi mai ales celor care caută împlinirea în lucruri exterioare. Prin asocierea cu Marte şi Venus, înţelegem că turmalina pepene rezolvă cu discreţie şi problemele relaţionale.

Printre talentele sale ascunse se mai numără: vindecarea de gelozie, neutralizarea fricilor, resentimentelor şi nevrozelor, obsesiilor şi blocajelor. Turmalina ajută la pătrunderea în conuri aflate în umbră, la descoperirea unor perspective noi şi la reconsiderarea unor situaţii. Eliberaţi de furie şi de sentimentele de culpabilitate, empatizăm mai uşor, devenim toleranţi şi bucuroşi să lucrurile au luat o întorsătură favorabilă. Cu ajutorul Turmalinei pepene putem răsufla uşuraţi: tot răul e spre bine. Suferinţele în dragoste, neîmplinirile, frica, sentimentele de vinovăţie şi depresiile sunt perspective asupra cărora putem arunca oricând o altă lumină.

Arhanghelul geometriei sacre, cum i s-a spus lui Metatron, ne învaţă despre găsirea echilibrului în toate aspectele vieţii şi ne ajută să ne organizăm astfel încât să avem timp pentru tot ceea ce ne bucură. Deloc întâmplător, piatra asociată arhanghelului Metatron este Turmalina pepene.

În loc de stres, ne îmbie la calm, frica o transformă în detaşare, depresia se preschimbă în entuziasm, victimizarea şi furia se topesc în toleranţă şi compasiune, posesivitatea şi gelozia sunt îndepărtate prin iubire; şi ca-ntr-o operaţie complicată din alchimie, substanţa magică rezultată este bucuria de a trăi.

Lazuritul

Standard
Lazuritul

„Să ai puterea aripilor de vultur, credința și curajul să zbori spre noi înălțimi și înțelepciunea universului care să te poarte într-acolo!” Așa sună o veche binecuvântare indiană, un îndemn pentru cel șovăielnic, pentru cel care, temându-se de consecințe sau influențat de cei din jur, nu îndrăznește să-și urmeze visul. Nicio altă piatră nu pare mai potrivită în acest sens decât Lapis-lazuli.

Privind această minunată creaţie, felul în care pe fondul albastru profund strălucesc mici inserţii de pirită, ne ducem cu gândul fără să vrem la celebrul tablou al lui Vincent Van Gogh „Noapte înstelată”, despre care pictorul olandez spunea: „…mi-e bine să fac ceea ce este dificil. Asta nu mă împiedică să am o nevoie uriaşă de, să spun aşa – religie – aşa că ies din casă noaptea ca să pictez stelele.” (din Scrisorile către Theo Van Gogh; Arles, 29 septembrie 1888)

Lazuritul (lapis-lazuli) conferă putere interioară, curaj, încredere și înțelepciune – exact acele daruri de preț pomenite în binecuvântarea indiană. Lapis – lazuli, piatra regalității, cum a fost supranumită, este indicată exact celui care nu (mai) știe cine este sau care îi este misiunea. În directă legătură cu calitățile și aspectul cristalului, numele „Lapis – lazuli” înseamnă „piatră albastră „(din latină) sau „piatra cerului” (din persană).

Lazuritul face parte din grupa feldspatoizilor și este, în fapt, un amestec de minerale (printre care amintim lazurita, pirita și calcita). Multe popoare au folosit această piatră pentru decorarea statuilor zeităților, pictorii au utilizat-o în fabricarea pigmenților, conducătorii au folosit-o ca sigiliu, iar vracii ca medicament. A fost dintotdeauna considerată piatra capetelor încoronate și a înțelepților. Cristalul este asociat cu claritatea gândirii și a exprimării, cu calmul, inspirația, loialitatea față de adevăr, detașarea de lumesc și onestitatea. Într-un cuvânt, piatra are o acțiune de echilibrare pe toate planurile. Tocmai de aceea, deși este considerată piatra de protecție a nativilor din Săgetător și în rezonanță cu planeta Jupiter, Lazuritul răspunde foarte bine nevoilor celor născuți în Balanță.

Semn masculin, pozitiv și cardinal, guvernat de planeta Venus, Balanța este pe locul întâi la diplomație, tact și carismă. Pentru că dorința cea mai mare a nativilor este aceea de a trăi în armonie, ei sunt deseori prinşi în situaţii dificile din care cred că pot ieşi doar dacă acceptă compromisuri. De multe ori, când au mai multe posibilităţi, devin indecişi şi se obosesc alergând după doi iepuri deodată. Pentru ei şi pentru toţi cei care se recunosc în această descriere se recomandă „tratamentul” cu Lazurit, în doze oricât de mici.

Budiştii credeau că piatra de Lazurit aduce pace în mintea celui care o poartă şi până astăzi a rămas valabilă ideea că nu trebuie să lipsească din inventarul celui care meditează şi doreşte să-şi sporească puterile psihice. Esenţial pe calea evoluţiei spirituale, Lazuritul aduce întâi de toate obiectivitate și limpezime mentală, lucrează cu chakra celui de-al treilea ochi şi deschide calea spre noi dimensiuni. Aflat în rezonanţă cu Jupiter, Lazuritul trezeşte în fiecare calităţile de conducător, ajută la rezolvarea unor litigii, extinde conştiinţa şi ajută la luarea deciziilor. Curăţă şi echilibrează toate chakrele, fiind util cu precădere în deblocarea chakrei gâtului şi în rezolvarea problemelor legate de comunicare. Eliberează de stres şi mânie, revelează adevărul interior şi face purtătorul capabil să îşi exprime cu uşurinţă sentimentele şi gândurile. Este considerată piatra adevărului prin excelenţă.

Lapis-lazuli a fost dintotdeauna asociat cu regalitatea, cu zeităţile, cu divinitatea în general. Unii au spus chiar că pietrele de Lazulit adăpostesc sufletul unei făpturi de natură divină a cărei forţă poarte feri purtătorul de atacuri psihice sau de vrăjitorie, blocând energiile negative şi returnându-le celui care le-a trimis. Vracii egipteni şi babilonieni foloseau piatra de Lazurit în scopuri medicale, vindecând bolile de ochi, mai ales cataracta.

Astăzi se crede că întăreşte sistemul imunitar, curăţă organismul de toxine, este eficient în tratarea afecţiunilor gâtului, mai ales atunci când e vorba de o consecinţă a reprimării mâniei şi a frustrării. Este consemnată eficienţa pietrei în tratamentul astmului şi tuberculozei, în scăderea tensiunii şi eliberarea de anxietate. Sunt puţine afecţiuni pentru care Lazuritul să nu aibă leac. Unele surse menţionează faptul că nu ar trebui purtat de diabetici şi de hipotensivi.

Pe un plan mai subtil, Lapis-lazuli aduce alinare în momentele de tristeţe, ajutor în desluşirea misterelor universului, armonie în cuplu, înţelegerea trecutului şi detaşarea de el, deblocarea imaginaţiei, curajul de a ne autodepăşi și de a explora căi noi, îndrăzneala de a visa…

Ametistul

Standard
Ametistul

Prezența misteriosului Neptun în domiciliu, în Peşti, este cel mai bun prilej pentru a încerca să ne depăşim limitele, să ne permitem călătorii spirituale, să așteptăm inspiraţia, să visăm şi mai ales să credem. Neptun ne aminteşte de ajutorul dezinteresat pe care trebuie să îl dăm celor din jur, de nevoia de a empatiza şi de a ne sacrifica pentru aproapele nostru. Pe drumul cunoaşterii, cristalul de ametist poate fi un bun sfetnic pentru cei care vor să perceapă vibraţiile neptuniene şi să înţeleagă mai bine ce înseamnă Neptun în Peşti.

Dionysos, zeul grec al vegetaţiei, vinului, extazului şi fertilităţii, s-a mâniat într-o zi pe un muritor şi a decis să se răzbune pe prima fiinţă care urma să-i treacă prin cale. Întâmplarea a făcut ca acea persoană să fie fecioara Amethystos. Tânăra se îndrepta spre templul zeiţei Diana pentru rugăciune. Din dorinţa de a-l împiedica pe zeu să-i facă rău, Amethystos a cerut ajutorul zeiţei. Diana a decis să o transforme într-un cristal alb, transparent. Cu părere de rău, Dionysos a vărsat peste cristal lacrimi de vin roşu. Lacrimile zeului au preschimbat cristalul alb într-unul purpuriu. Se spune chiar că zeul a folosit apoi piatra ca leac contra beţiei. Este poate numai o frumoasă legendă, dar astfel au imaginat grecii naşterea pietrei de ametist.

Transparenţa sa purpurie a fost preferată de regii şi nobilii din toate timpurile şi mai ales de episcopi şi cardinali. Purpuriul este de altfel asociat cu regalitatea, cu puterea.

Pornind de la povestea zeului vinului, ne-a rămas credinţa că ametistul poate împiedica aburii beţiei să acţioneze. În vechime, grecii şi romanii consumau băuturile alcoolice din vase de ametist sau purtau ca amulete aceste pietre pentru a nu se îmbăta. Cuvântul grecesc „αμεθυστoς”(amethystos) înseamnă chiar „împotriva beţiei”.

În secolul XXI, oamenii ştiu că ametistul este purpuriu pentru că are în componenţa sa oxizi şi silicaţi. Numele său chimic este SiO2+(Al, Fe, Ca, Mg, Li, Na). Prin expunere la căldură sau la soare, cristalele de ametist se decolorează. Cele mai apreciate şi valoroase tipuri de ametist sunt cele violet închis, numite şi “siberiene”.  Ametistul este astăzi extras din Brazilia, Uruguay, Madagascar, Argentina, Zambia, Namibia, Australia, Canada, Sri Lanka, Tibet, Rusia, Mexic, dar am întâlnit și varianta românească a ametistului de Maramureș.

În aproape toate culturile i s-au atribuit puteri miraculoase: la egipteni, tibetani, azteci, greci şi romani. Leonardo da Vinci spunea despre ametist că poate risipi ca prin minune gândurile rele şi este eficient în stimularea capacităţilor psihice.

Se consideră că multe dintre proprietăţile ametistului sunt legate de povestea nimfei Amethystos. Cum ar fi puterea sa de a proteja de ispite şi seducţie, de a conferi detaşare, smerenie, sobrietate şi puritatea sufletească. Calităţi pe care Amethystos le-a exersat în faţa teribilului Dionysos, rezistându-i.

Oamenii din vechime aveau încredere că ametistul le protejează recoltele de furtuni şi dăunători, că le aduce noroc în războaie şi la vânătoare, că alungă spiritele rele şi protejează de orice fel de pericole, inclusiv de veninul şarpelui. Se pomenea chiar că vulturii cunosc tainele cristalului şi îl folosesc pentru a-şi proteja cuibul de prădători. Hildegard von Bingen spunea, la rândul său, că piatra înfrumuseţează pielea şi fereşte de înţepăturile insectelor.

Astăzi, ametistul este folosit în cristaloterapie pentru forţa sa de a focaliza energia şi de a conecta spiritul la divinitate. Este eficient împotriva sentimentelor de vină, dar şi a temerilor. Fiind o piatră spirituală, poate deschide cel de-al treilea ochi şi stimula clarviziunea. Înainte de orice, cristalul alungă gândurile negative şi orice alte ameninţări vibraţionale din afară, purificînd chakrele. Are puterea de a transforma gândurile negative în gânduri pozitive şi de a activa energii superioare. Este cea mai recomandată piatră pentru meditaţie şi relaxare.

Cristalul poate aduce prosperitate şi succes în afaceri, dacă intenţiile purtătorului sunt oneste. Aduce dreptatea şi câştigul în procesele în care adevărul este baza.

Ametistul luptă cu succes împotriva alcoolismului şi a oricăror altor dependenţe. Poate trata insomnia, ameliora durerile de cap şi de dinţi, alunga alergiile şi durerile de oase, poate găsi cheia dereglărilor hormonale, combate unele afecţiuni digestive, cardiace, psihice şi are leac pentru cele oculare sau auditive. Are rolul de a echilibra, relaxa şi regenera întregul organism.

Grecii spuneau despre ametist că este o piatră vindecătoare şi un protector al fidelităţii şi iubirii, un garant al fericirii. Cel mai special talent al ametistului stă în puterea sa de a sprijini individul în cele mai dureroase momente ale vieţii, fie că este vorba despre decesul unei persoane dragi, de o traumă din trecut, de o despărţire sau un accident. El ajută la înţelegerea lecţiilor de viaţă şi trecerii dincolo, conferind linişte interioară.

Asociat cu chakra coroanei, ametistul stimulează activitatea emisferei drepte a creierului. Astfel că poate îmbunătăţi puterile psihice, creativitatea şi memoria. În plus, detoxifică organismul şi poate întări sistemul imunitar.

Ca o concluzie, am putea spune că ametistul are trei mari puteri: ne învaţă despre dragostea necondiţionată, despre relaţia cu Dumnezeu şi despre seninătatea cu care întâmpinăm încercările vieţii. Acestea sunt şi cele mai importante virtuţi de dobândit, după cum spunea Pavel în prima Epistolă către Corinteni: “Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”(13:13)

* Terapiile alternative prezentate pe acest blog nu sunt menite să înlocuiască tratamentele medicale clasice