Deseori mi-am pus problema, citind despre evoluţie spirituală, trezire, iluminare, ce presupune într-adevăr să le experimentezi. Am înţeles că este un întreg proces şi nu se întâmplă nimic dintr-o dată.

Cred că trezirea spirituală este, în cele mai simple cuvinte prin care o pot explica, o schimbare de paradigmă. Dacă realizăm realitatea iluzorie în care trăim, minciunile şi înrobirea la care ne supunem, înseamnă că deja tragem cu ochiul dincolo de văl.

Trăim într-o matrice şi nu una creată de lumea din afara noastră, ci de propria noastră minte şi cea mai mare capcană este tocmai aceasta: să credem că în afară e problema. E drept, mediul exterior menţine iluzia, dar mintea este cea care ne ţine captivi în matrice. Dacă alegem să gândim lucrurile în felul acesta, totul depinde de noi să ne păstrăm atenţia trează.

În plin proces de trezire observăm că sunt foarte multe straturi de înţelegere, pe măsura evoluţiei noastre. Începem să vedem „realitatea” prin ochii sufletului divin, nu pe baza falselor modele de gândire.

Când începem să deschidem ochii sufletului, descoperim că suntem o energie cu un potenţial creator incredibil într-un templu care ne slujeşte cu devotament. Ne înţelegem natura, darurile şi misiunea. Vedem viaţa ca o serie nesfârşită de sincronicităţi. Totul se leagă ca prin farmec, totul are sens.

Pe măsură ce descifrăm sensurile profunde şi mai multe ni se revelează. Avem certitudinea că suntem pe drumul potrivit, fiind într-un dialog permanent cu Universul. Dovada că suntem în locul potrivit, la momentul ideal, este pacea sufletului.

În procesul de trezire avem deseori revelaţii, mintea face rapid conexiuni, din afara noastră primim răspunsuri la toate întrebările interioare.

Ştim şi simţim acest adevăr: totul este conectat cu tot ce există, suntem parte din acest Univers infinit şi în continuă expansiune şi recunoscători că suntem. Vibraţional, suntem toţi conectaţi şi depindem unii de altii. Orice schimbare, cum au spus-o înţelepţii, trebuie să înceapă cu noi.

Exersăm starea plenară de prezenţă şi recunoaştem în momentele dificile cele mai bune lecţii pentru a evolua rapid; cel mai mare duşman se dovedeşte a fi cel mai eficient prieten pe calea evoluţiei.

Când ne trezim la realitatea sufletului:

Înţelegem cât de importantă este fiecare alegere şi vrem să alegem conştient şi responsabil.

Ştim că separarea de Dumnezeu este o iluzie, pentru că El este în noi.

Ne observăm cu uşurinţă din mai multe unghiuri, vedem imaginea de ansamblu şi ne este mult mai la îndemână să ne schimbăm percepţia.

Timpul nu mai este un reper. Sufletului îi este străină noţiunea de timp, de vreme ce este inalterabil şi se hrăneşte din izvorul divin.

Simţim că fericirea profundă nu depinde de nimic din afară şi este o stare permanentă.

Observăm că trezirea aduce eliberarea de frică.

Suntem recunoscători şi fericiţi pentru că suntem.

© HarMonia

Reclame