Arhive pe etichete: sardonix

Sardonixul

Standard
Sardonixul

Probabil ştiţi că o fântână nu se sapă la întâmplare. Iar de găsit apă sub pământ cu ajutorul unei simple nuieluşe de alun nu e o sarcină la îndemâna oricui. Un fântânar iscusit nu trebuie să fie numai experimentat, să folosească instrumentele potrivite şi să fie atent la semne, ci să fie dăruit cu harul descoperii apelor subterane. Oricine îşi propune să descopere izvoare secrete, sensuri tăinuite, rosturi nerevelate şi căi nebătute are nevoie de mai mult decât de o ramură de alun şi de o intuiţie vie. Sardonixul este piatra celor puternici care caută cu zel sensul existenţei lor pământene, care vor să-şi cunoască şi înţeleagă trecutul şi aibă acces la informaţii din viitor. Este talismanul celor care îşi iubesc destinul şi au curajul să fie fericiţi cu ceea ce sunt.

Numele Sardonixului vine probabil de la oraşul antic Sardis sau de la combinaţia de onix şi sard (un tip de carneol). Este un tip de calcedonie cu straturi albe – negre – brune – verzui – roşcate. Astrologii din antichitate credeau despre acest cristal că este un dar primit de pămînteni de pe planeta Saturn. Straturile colorate ale Sardonixului amintesc cumva de inelele saturniene. Şi dacă asociem proprietăţile pietrei cu influxurile saturniene descoperim puncte comune: autocontrolul, răbdarea, rezistenţa, disciplina, maturitatea.

Sardonixul este considerat talismanul celor născuţi în luna august şi este recomandat mai ales nativilor din zodia Fecioarei. Semn mutabil, de pământ, Fecioara este guvernată de planeta Mercur. Exigent şi critic, raţional şi lucid, corect şi modest, nativul din Fecioară este cu picioarele pe pământ, adoră să despice firul în patru, face din cal armăsar şi îi plac lucrurile bătute în cuie. Sardonixul îl poate ajuta pe mercurianul nativ din Fecioară să fie mai creativ, să fie mai puţin critic şi frustrat în sinea sa şi să aibă curaj să îşi susţină punctul de vedere. Pe de altă parte îi conferă darul de a-şi controla emoţiile, de a-şi accepta soarta şi locul într-o ierarhie, înlăturând accesele de mânie, dispreţul şi nemulţumirea faţă de toate formele de autoritate. Este un sprijin şi pentru cel care, negăsindu-şi izvorul iubirii, devine pragmatic, veşnic pus pe conflicte, lipsit de orice speranţă şi deznădăjduit.

Sardonixul, fiind o combinaţie de carneol şi onix, împrumută din proprietăţile ambelor pietre: face purtătorul mai vesel, alungă depresiile, sporeşte energia; ascute mintea, dă curaj, ajută la luarea unor decizii înţelepte, la renunţarea la vicii, anihilarea durerilor sufleteşti şi protejează de energii negative şi de situaţii conflictuale.

Anticii credeau că este o piatră de protecţie împotriva deochiului şi tuturor formelor de vrăjitorie, că întăreşte voinţa şi îmbunătăţeşte percepţia extrasenzorială. Grecii purtau Sardonix pentru că le dădea curaj şi credeau că îi fereşte de pericole. Romanii erau convinşi că piatra le garanta bunăstarea şi soldaţii romani purtau în luptă amulete din Sardonix pe care era gravat zeul războiului pentru a fi biruitori. Egiptenii îl credeau aducător de noroc şi adesea îl şlefuiau în forma unui scarabeu. În Evul Mediu, Sardonixul era folosit pentru protecţia împotriva bolilor. Unii plasau bucăţi de Sardonix în fiecare colţ al casei pentru a apăra familia de spiritele răului.

Astăzi, Sardonixul este folosit în cristaloterapie pentru întărirea sistemului imunitar, prevenirea infecţiilor respiratorii, tratarea bolilor pulmonare şi a problemelor sistemului osos. Se dovedeşte a fi util celor care studiază şi au nevoie să absoarbă informaţii, scriitorilor şi oratorilor – pe care îi face mai creativi, oamenilor apăsaţi de tristeţe, pesimiştilor, celor stresaţi şi anxioşi. Energia Sardonixului îi poate face pe toţi aceştia să capete curajul de a se confrunta cu propriile nelinişti şi nemulţumiri, de a se cunoaşte mai bine şi de a găsi soluţii rapide pentru toate problemele ivite. Sardonixul se mai numeşte “piatra curajului şi a virtuţii”, fiind considerat de multe ori mai preţios chiar decât aurul.

Nu întâmplător, piatra apare şi în Biblie, în Cartea Exodului, unde se vorbeşte despre importanţa pieptarului ce trebuia purtat de marele-preot: “Să faci apoi pieptarul judecătii, lucrat cu măiestrie; să-l faci din aceeaşi lucratura ca efodul; să-l faci de aur, de fir albastru, purpuriu şi caramiziu şi de in subtire răsucit./ Să fie în patru colţuri şi indoit; lungimea lui să fie de o palmă şi lăţimea tot de o palmă./ În el să şesi o ţesătura de pietre şi anume patru rânduri de pietre: în randul întâi: un sardonix, un topaz şi un smarald; /în al doilea rând: un rubin, un safir şi un diamant; / în al treilea rând: un opal, un agat şi un ametist;/ în al patrulea rând: un crisolit, un onix şi un jasp. Aceste pietre să fie legate în ferecatura lor de aur. / Să fie douăsprezece, după numele fiilor lui Israel, săpate ca niste peceţi, fiecare cu numele uneia din cele douăsprezece seminţii.” (Exodul, 28: 15-21)