Arhive pe etichete: Gemeni

Sodalitul

Standard
Sodalitul

Un vechi proverb ne aminteşte că drumul cel mai scurt este acela pe care îl cunoaştem cel mai bine. În mod paradoxal, spun înţelepţii, drumul cel mai lung pe care îl putem parcurge este de la minte la inimă. Sfinţii Părinţi ne sfătuiesc să coborâm ruga din cap în inimă, unind gândurile duhovniceşti cu simţirile curate ale inimii. O misiune atât de la îndemână şi totuşi atât de dificil de dus la îndeplinire.

În rezonanţă cu arhanghelul Mihail, Sodalitul poate construi o punte între ceea ce gândim şi ceea ce simţim, oferindu-ne echilibrul şi încrederea în puterea personală. Ne poate ajuta în străduinţele noastre cu noi înşine, ne dă curaj, iubire de adevăr, inteligenţa să discernem ce ne este de folos şi înţelepciunea să folosim cu măsură darurile cu care am fost înzestraţi.

De la albastru regal la culoarea lavandei, uneori cenuşiu-gălbui, roz-pal sau chiar roşu deschis, sodalitul este deseori confundat cu alte pietre. Cel mai des e luat drept lapis-lazuli, deşi îi lipsesc micile inserţii de pirită şi are în structura sa urme albe şi un luciu sticlos. Are însă în comun cu lapis-lazuli misiunea limpezirii gândurilor.

Structura chimică de bază, Na8Al6Si6O24Cl2, face din Sodalit un „medicament” eficient pentru cei cu mintea tulbure, nemulţumiţi de ceea ce le oferă lumea, confuzi sau care trec prea repede de la o extremă la alta.

Mercurienii Gemeni sunt, dintr-o curiozitate copilărească, mereu însetaţi de cunoaştere, dar deseori superficiali şi înclinaţi mai curând spre partea raţională a vieţii ignorând emoţiile şi descifrând sentimentele cu instrumentele gândirii. Înzestraţi cu o energie intelectuală de invidiat, îi putem numi pe Gemeni enciclopedii ambulante, maeştrii mânuitori ai cuvintelor şi manipulatorii ideali. Ei reflectă cel mai bine dualitatea fiinţei umane şi poate aceasta este şi misiunea lor – împăcarea contrariilor.

Sodalitul se poate dovedi un maestru chiar şi pentru atotcunoscătorii Gemeni. Pentru că este piatra căutătorilor spirituali, a celor care acceptă să îşi testeze şi rişte condiţionările lăuntrice, preconcepţiile, tiparele, speculaţiile şi limitele raţionale pentru a afla adevărul despre propria fiinţă.

Numele pietrei provine probabil din combinaţia „sodium” (sodiu) şi „lithos” (piatră). Există dovezi potrivit cărora sodalitul ar fi fost descoperit în Groenlanda, în jurul anului 1806, dar abia în 1891, când au fost găsite mari depozite în Canada, a început să fie folosit ca piatră decorativă. Cel mai cunoscut sodalit, cel albastru, se spune că aduce pacea interioară celor care o caută, inspiraţie artiştilor care s-au rătăcit de muza lor, putere fizică sportivilor, calm mânioşilor, darul elocinţei şi încredere timizilor, idei bune negociatorilor şi revelaţia adevărului judecătorilor. Pentru fiecare, sodalitul are câte un dar de împărtăşit. Pentru noi toţi, sodalitul este înzestrat cu puterea de a purifica şi îndepărta vibraţiile negative.

Sodalitul albastru este asociat cu gâtul, cu tiroida şi laringele; fiind vorba de chakra gâtului, piatra ne ajută să comunicăm mai bine, să spunem ce trebuie, când trebuie şi să avem curajul să ne exprimăm gândurile şi sentimentele. Pe de altă parte, sodalitul stimulează glanda pineală şi deschide al treilea ochi.

Printre talentele medicale ale sodalitului se numără – îmbunătăţirea vederii, reglarea metabolismului, tratarea inflamaţiilor, rinitelor, insomniilor, atacurilor de panică; la un alt nivel, aduce detaşarea de lumesc, claritatea mentală, concentrarea, eliminarea fricilor, concentrarea.

Este uimitor faptul că nu creşte doar capacităţile intelectuale, ci şi abilităţile intuitive. Iar mesajul său subtil este acela că inima şi mintea trebuie aduse în consonanţă. Sodalitul accelerează procesul de înţelegere a felului în care ne trăim viaţa, ne ajută să ne dezvoltăm creativitatea, să avem curajul să ne urmăm idealurile şi să căutăm în toate adevărul. Daruri despre care n-am ştiut vreodată că există ni se vor arăta, vom deveni mai toleranţi, ne vom vindeca de răni sufleteşti ascunse, ne vom apăra convingerile şi vom găsi oamenii şi relaţiile potrivite, vom scăpa de vechi condiţionări, de frici, nelinişti, confuzie şi vinovăţie. Nu ne vom pierde minţile şi nu vom fi sclavii emoţiilor. Vom trăi o bucurie permanentă – aceea a aprecierii sinelui, iubirii aproapelui şi a comuniunii cu Dumnezeu. Învăţăm, cu sodalitul, să acceptăm realitatea, pe cei din jur şi pe noi înşine fără să judecăm. Ecuaţia este simplă, misterul rezolvat: paza minţii aduce negreşit bucuria inimii.