Adevărata iubire de sine

Standard
Adevărata iubire de sine

Nu are nicio legătură cu răsfățul și cu plăcerile vieții, nici cu faptul că suntem speciali și merităm să ne acordăm atenții lumești. Nu, iubirea de sine nu are nicio legătură cu hedonismul.

Cred că adevărata iubire de sine începe cu respectul. Dacă mă respect, ca suflet divin nu pot minți, nu pot trăda, nu pot urî. Dacă admit că în mine sălășluiește o scânteie divină, că sunt o creație, e datoria mea să (mă) respect.

Și atunci, nu mai pot să mă port mizerabil cu mine sau cu semenii mei. Să (mă) respect înseamnă să fiu tolerant, dar nu în măsura în care pot deveni orb la imoralitate, manipulabil până la a-mi pierde valorile. Să (mă) respect înseamnă să iert, dar nu să trec cu vederea minciuna, perversitatea, agresivitatea, răutatea. Să (mă) respect înseamnă să nu răspund la rău cu rău, dar NU să ignor răul.

Iubirea adevărată de sine începe cu respectul față de sufletul divin care locuiește în noi. Și se răsfrânge apoi în respectul și iubirea pentru ceilalți. Nu putem respecta orice, doar pentru că suntem manipulați să gândim așa. Nu ne putem trăda, adică să fim în dezacord cu ființa noastră divină, cu valorile umane, cu binele universal. De dragul respectului, nu putem închide ochii în fața răului. Ar însemna că suntem de acord cu el.

Suntem datori să respectăm divinul din noi și atunci toleranța pentru tot ce i se opune devine o minciună față de noi înșine și față de Dumnezeu. Eu refuz să respect ce nu ține de natura divină a ființei și ce nu vibrează în acord cu adevărul interior. Și refuz să mă supun manipulărilor falșilor profeți ai respectului pentru orice și oricine.

© HarMonia

Anunțuri

Comentariile nu sunt permise.