Alegeri înţelepte

Standard

19605_844491988920104_1031051047589873564_n

„Aveţi un corp. Dar nu sunteţi totuna cu corpul dumneavoastrã. Aveţi o minte. Dar nu sunteţi totuna cu mintea dumneavoastrã. Aveţi emoţii. Dar nu sunteţi totuna cu emoţiile dumneavoastrã. Sunteţi fiinţa vie de dincolo de toate acestea, capabilã sã aleagã ceea ce vrea, sã dirijeze totul. Alegeţi cu înţelepciune.” Joe Vitale – „Manual pentru viaţă”  

Cred că suferinţa este cel mai bun ghid în lumea terestră pentru că ne arată când şi cum greşim – cu gândul, cu vorba, cu fapta, faţă de noi, de ceilalţi, faţă de scânteia divină ce ne animă. Nu îmi plac prea mult termenii „greşeală” şi „pedeapsă”. Prefer  să gândesc în termeni de „neîntelegere/naivitate” şi „formare/educare”. De multe ori nu înţelegem ce sens au toate câte ni se întâmplă şi viaţa continuă să ne arate, prin căile ei, cum am putea să fim mai buni.

Motivul pentru care ar fi de preferat să evităm să fim răi, imorali sau egoişti nu ar trebui să fie frica de pedeapsă. Ci dorinţa de a evolua şi de a fi fericiţi. Pentru că de fapt, atunci când ne conduc mândria, iubirea de arginţi, desfrânarea, invidia, lăcomia, mânia şi lenea (păcatele capitale) culegem din viaţa noastră exact ce am semănat. Nu Dumnezeu ne pedepseşte pentru felul cum gândim şi acţionăm. Universul este astfel construit încât să ne transmită ecoul faptelor noastre. Sau, dacă vreţi, e ca o oglindă: viaţa ne arată mereu cum suntem prin ceea ce ni se întâmplă. Iar suferinţa este cel mai bun exemplu. Tot ce se întâmplă cu noi ne reflectă (cum am fost în trecut sau cum suntem).

Suferinţa nu este o sancţiune, ci un ajutor. Legea cauzei şi a efectului domneşte în Univers şi, chiar dacă o ignorăm, ea continuă să existe. Durerea corpului ar trebui să ne trimită nu la doctor, ci întâi spre noi înşine, acolo unde avem fricile, nemulţumirile cele mai mari şi unde nu putem accepta ceva. Suferinţa interioară este cel mai bun semn că undeva nu am înţeles ceva important. Nimic nu este întâmplător, greşit sau nedrept. Ne rămâne să fim atenţi, conştienţi, să ne analizăm faptele, gândurile, emoţiile şi sentimentele.

Spun asta pentru că am văzut cât de absenţi sunt oamenii din propria viaţă, cât sunt de departe de aflarea menirii şi de îndeplinirea misiunilor personale. E prea multă ignoranţă, boală şi nefericire acum în lumea noastră şi poate ar trebui să ne întrebăm cum am ajuns aici…

Anunțuri

Comentariile nu sunt permise.