Roluri, măşti şi jocuri

Standard

Vreau să vă propun un joc cu voi înşivă/însevă. Încercaţi să abordaţi cu sinceritate întrebările de mai jos. Pe mine m-au ajutat să am o altă perspectivă asupra mea.

  1. Ce te făcea fericit când erai copil?
  2. Eşti nefericit din pricina celor ce-ţi lipsesc, în loc să îţi dai voie să vezi cu ce daruri ai fost înzestrat?
  3. Poţi exersa astfel încât să vezi lumea prin ochii unui copil?

E atât de complicat să ne raportăm mereu la alţii şi să-i analizăm, dar atât de la îndemână să ne privim în oglindă şi să vedem ce fiinţe minunate suntem.

Ne jucăm de-a adulţii, în fiecare zi, dar am uitat să ne jucăm aşa cum numai copiii ştiu să o facă.  Am învăţat de la părinţi, profesori, mentori, superiori şi prieteni să jucăm roluri, să ne punem măşti. Dar n-am învăţat cum să ieşim din ele şi să trăim altceva decât o piesă de teatru.

Când suntem singuri, ne paşte golul; nu mai ştim cine sau ce suntem. Ne definim numai prin relaţie cu alţii. Suntem mame, taţi, copii, surori, fraţi, prieteni, colegi. Dar suntem şi femei sau bărbaţi, suntem profesori, ingineri, zidari sau strungari, suntem directori sau secretari, funcţionari sau investitori. Dar mai presus de toate acestea, cine suntem? Şi ce face cu adevărat copilul din noi să se bucure?

Anunțuri

Comentariile nu sunt permise.