Nimic fără Dumnezeu

Standard

Am auzit pe mulți spunând că nu cred că Dumnezeu există/că nu cred în Dumnezeu.  Aveau și o grămadă de motive pe care le înșirau ca să se convingă, mai ales pe ei înșiși, că au dreptate. Unii afirmă că e clar că Dumnezeu nu există de vreme ce e atât de multă suferință în lume. Sau că, dacă El permite așa ceva, înseamnă că nu e un Dumnezeu bun. Alții sunt de părere că, dacă există, Dumnezeu îngăduie nedreptatea, prin urmare nu avem de ce să ne rugăm Lui. Mai bine să ne facem singuri dreptate…

Sunt și dintre cei care cred că Dumnezeu nu le-a răspuns niciodată la rugăminți sau că, deși ei se consideră buni creștini (merg la biserică, țin posturi, se spovedesc și fac acte de milostenie), viața lor e nefericită, sunt bolnavi sau răul se abate asupra lor.  Mi s-a întâmplat și mie să aștept să îmi răspundă, să mă întreb de ce s-a întâmplat răul când ar fi putut să fie bine. Dar, când am avut răbdare să îmi analizez viața, mi-am dat seama de câte ori m-a ferit, m-a ajutat, m-a răsplătit și cât de mult mă iubește. E foarte ușor să dăm vina pe oricine altcineva decât pe noi atunci când viața noastră nu e bună. Însă cred că nu avem instrumentele necesare pentru a vedea dincolo de lucrurile mărunte cu care ne înconjurăm.

Adevărul este că nu știm adevărul și judecăm degeaba tot ce vedem în jurul nostru sau în viața noastră. Habar nu avem de ce a rânduit Dumnezeu așa. Ar fi mai simplu să avem încredere și răbdare. Să ne gândim mereu la Dumnezeu ca la Tatăl nostru bun și să credem că El va fi alături de noi în toate încercările. Dar nouă, oamenilor, ne place să complicăm lucrurile. De ce să credem ( e atât de simplu!) când putem să ne îndoim, să ne răzvrătim, să ne măcinăm, să aderăm la grupuri care îl transformă pe Dumnezeu în orice altceva decât este?

Dumnezeu e în noi, am auzit vorbindu-se. Păi asta înseamnă că noi suntem un fel de zei, posedând puteri incredibile ce abia așteaptă să fie trezite. Și apoi, cu puțin ajutor de la ego, când ne vom simți puternici, mulți dintre noi vom uita de Dumnezeu, crezând că noi facem totul și că de noi depinde ce se petrece în viața noastră, că avem control deplin asupra ei. Viața atârnă, cum se spune, de un fir de ață, dar noi ne purtăm, de multe ori, ca și cum am fi nemuritori, în loc să vedem cât suntem de fragili.

Suntem plini de nemulțumiri și mereu dornici să primim alte și alte beneficii. Nu suntem recunoscători, nu iubim și ne mințim crezând adevăruri pe care noi le-am plăsmuit. Cred că una dintre lecțiile cele mai importante pe care le avem de învățat, noi pământenii de rând, este aceea că forța vieții o extragem numai din legătura cu Dumnezeu. Nimic nu ESTE fără Dumnezeu. (Nihil sine Deo)

Anunțuri

Comentariile nu sunt permise.